Plânge glia de dorul meu Lyrics

Plânge glia de dorul meu
Și vrea să mă cuprindă
Privind la ea acum
Pricep unde mi-e locul

Plânge glia de dorul meu
Și mă roagă disperată
Să ne unim într-unul singur
Pe veci ca altădată

Veștejit-au flori de stele în blestemata furtună,
Putrezit-au mii de stârvuri imprejuru-mi cunună.
Sărutat-m-au mii de vise pe fruntea-mi lividă,
Amăgit-m-au țeluri sure în pustietate aridă.

Ruptă mi-e spada și țip...
Printre buze zăvorâte cu rune.
Orice vis se pierde-n ramuri
De coroană funerară, sugrumat

Și chemarea pământului,
sfarmă amuțirea timpului.
Un vaiet cumplit de dor
...de dorul meu.

Dar iată că s-arată, iar în suflet vijelia,
Și-aud apoi cum plânge după mine aprig glia,
Urlând aspru, sus sub cruce bocetul respingător,
Și lăsând aievea-n urmă cumplit dangăt răsunător.

O viață-ntreagă am fost
Prizonier în moarte vie
Speranța mi-i cușcă
Iar frica mi-i zăvor

Iar acum, când disper,
Un singur lucru mai doresc.
Curmându-mi viața și chinul auster
Poate-n sicriu o să zâmbesc!

Cumplite furtuni mă apasă
Rânjind ironic neîncetat,
Cântecul lor acum se varsă
Peste tabloul meu neterminat.

Zdrențuit și gri s-arată cerul
Sugrumându-mă cu țelul veștejit.
Necrotic mă străpunge violetul
Cu visul meu neîmplinit.

Unde se termină zorii
Mi-e viitorul și locul
Deasupra-mi stau sângerii norii
Și mă copleșește potopul

Tremură pendulul oscilând
Pentru ultima oară
Cheia din pumnul încleștat
În pământ mă coboară

Și așa, alături de mine, întunericul dispare pe veci