Înarborat Lyrics

Despică-mi oglinda de dincolo,
Cu a ochilor ascuțime...
Chip ce neclintit se așterne-n sine.
Țintesc lumile, întorc luminile
Liniște lăuntrică se dezvelește
Dincolo de a minții șerpuire.

Despic cărarea nerostirii, prăbușită-n nemișcare
Umblet prin suflet pe sfori de nepășit.
Cuvinte surde croiesc prin minte,
Nori de vorbe îndeasă neîncetat
Zumzăind cu sunet aspru.
Către stînga răsucesc privirea
Ce străpunge scutul lăuntric, tăcere
Cuprins de eterna negîndire.

Calmă adiere ce de dincolo mă trage
De-a curmeziș de lume, purtatu-s de zefir
De la începuturi către nadir
Înțelept domnit, alunecînd ca prin vis,
Albind întunecații mei strămoși de stîncă.

Despic puterea,
Cu a ochilor asprime,
În măduva bradului de veci,
Și cum stau înaintea-mi,
Înghițit neantului
Înăuntru-mi privesc
Așa aproape de mine,
Străluminat de cel ochi, măiastru
Și Însumi sunt.