Cel din urmă vis Lyrics

În gol mă vîntur nimicniciei,
Fără însemnare se sorb prăvale…
Vînturat ce-n zări se stinge,
Fără cruțare,
Tot ce-i dor și încleștare.

Un șir foit se răsfoiește,
Un ghem de vise încolțește.

Tărîm străvechi răscolit de miraje,
Unde clipele-mi pier
Cînd mijlocu-mi se cască-n zare.
…și înăuntru-mi se golește
Despletit de sfori de fel
Ce viscolesc nemărginirea.

Golitoarea ce senină mușcă,
Soarbe seva ce-a scăzut în vine.
Uscat vînt crapă cerul... gurii
Ce scuipă văpăi de viu foc în beznă.
Despletește... mărunțit...
Grăbit, către nimic răsfirat...
Încetinit se mistuie, dogorind de jale
În nimicnicia ne-nsuflețitoare.

Vărsătoarea ce-n formă toarnă stele-ncinse
Ce-ntoarce necuprinsul și-i reda suflarea.
‘nmulțit și preamărit
Înălțat în pîntec scapără scîntei...
Mănunchi măiestrit și dibăcit de-nroșire
Glorie, ce-n om își găsește firea.